In toiul noptii eu stau si ma gandesc:
"De-al somnului glas de-as asculta
Pe data-as fi a ta si tu nu ai fi doar amintirea mea"
Asa, as izbutii printre durere sa te-ntalnesc.
Simtind ca te vreau pe tine
Decid cu chinuri sa atipesc.
Pe-ale visurilor meleaguri sa calatoresc
Si indata sa te am langa mine.
Dar somnul nu mai vine in noapte, linistit
Cand eu incontinuu la tine ma gandesc.
De-ar devenii, pe data, cerescul pamantesc,
Ar fi langa tine sa te fac fericit.
Doua mii de zari pe noi ne izoleaza
De o imbratisare brutala si un dulce sarut.
Printre gene inchise te vad c-ai aparut
In visul pe care amintirea ta mi-l acompaniaza.
O rima perfecta nu este niciodata
Si nu va fi nicicand, nicicum,
Chiar daca mintile ei si le pun
Scrisori mii, care acum, sau alta data
Ar vrea sa condeieze visul ce-l traiesc,
N-ar izbuti: nevrednici totodata
De maretia trairii mele: Te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu